STMATE DOAMNE, STIMAŢI DOMNI, ONORATĂ ASISTENŢĂ!
Prin Legea nr. 99/1998, ziua de 29 iulie a fost proclamată „Ziua Imnului Național”.
„Imn” își are originea în greaca veche, în cuvântul hymnos, care însemnă „cântec de laudă”, fiind un cântec solemn, de obicei religios. Compus pentru a admira, prețui, lăuda, adora sau ruga, este adresat, de cele mai multe ori, unei zeități, adeseori chiar unei țări, devenind un simbol național.
Pentru România, istoria imnurilor este și oglinda istoriei, preluarea puterii fiind mai mereu urmată de schimbarea imnului, a zilei naționale și a însemnelor țării. Țara noastră a avut până astăzi șase imnuri: „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor” din 1862, “Imnul Regal” între 1866 și 1947, “Zdrobite cătușe” în perioada 1948-1953, “Te slăvim, Românie!” până în anul 1975, pentru o perioadă de doi ani s-a intonat “Pe-al nostru steag e scris Unire”, apoi, din 1977 „Trei culori cunosc pe lume”. Începând din anul 1990, cântecul „Deșteaptă-te, române!” a devenit Imnul Național al României.
Zbuciumata istorie modernă a acestei părți a Europei și-a pus amprenta și asupra imnurilor statelor vecine.
Imnul Bulgariei, “Mila Rodino – Dulce Patrie”, scris și compus de către un student în 1885, în timpul războiului sârbo-bulgar, și-a păstrat muzica, dar versurile au fost modificate de mai multe ori, ultima oară în anul 1990, după căderea comunismului.
Scris în 1872 ca parte a unei piese, “Bože Pravde” – “Doamne al Dreptății” a devenit imn al Serbiei în 1904. După formarea Iugoslaviei în 1918, acesta a rămas imnul sârbilor din federație, melodia lui fiind preluată parțial de imnul oficial până în anul 1945. După destrămarea ultimei forme federative, în anul 2006, “Bože Pravde” a devenit în mod oficial imnul Serbiei. Textul imnului a suferit câteva modificări de-a lungul timpului.
Imnul Ungariei, intitulat “Himnusz” – “Imn”, iar neoficial, ”Isten, áldd meg a magyart” – “Doamne binecuvântează-i pe maghiari”, a fost scris în 1823, muzica fiind compusă în 1844. Recunoașterea oficială vine în anul 1903. Ritmul muzicii este modificat în 1938. În perioada dictaturii comuniste, puterea eșuează în tentativa de a adopta un nou imn, dar, datorită caracterului religios, textul este doar rareori utilizat. Din 1989, se revine prin lege la varianta inițială.
Scris în 1862, poemul “Shce ne vmerla Ukraina” – “Ukraina încă nu e moartă” devine foarte popular în rândul intelectualilor. După compunerea muzicii, a fost prezentat prima oară în public ca piesă pentru cor, în 1864. Devine unul din imnurile neoficiale ale Ucrainei independente în anul 1917, este interzis după 1920. Redevine imnul Ucrainei după 1991, versurile fiind modificate și oficializate în 2003.
Republica Democratică Moldova, în perioada 1917-1918, respectiv Republica Moldova în perioada 1991-1994, a avut ca imn oficial “Deșteaptă-te, române”, simbol al rădăcinilor comune și al idealului de reîntregire. O situație similară există în Uniunea Europeană și astăzi, Cipru și Grecia având același imn. În anul 1994 însă, Republica Moldova adoptă un imn nou, intitulat “Limba noastră”.
Creație a scriitorului și muzicianului Anton Pann, pe versurile poetului Andrei Mureșanu, și intitulat inițial „Un răsunet”, „Deșteaptă-te, române!” a fost interpretat, pentru prima dată, în contextul efervescenței revoluționare ce cuprinsese, în 1848, întreaga Europă, devenind un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei. După 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania, alăturându-se Forțelor Aliate, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.
Efectul său asupra stării de spirit a maselor a fost principalul motiv pentru care a fost interzis în timpul regimului comunist, intonarea sau fredonarea lui fiind pedepsită cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale. Acestea au revenit, totuși, în timpul revoltei din Brașov, la fel cum s-a întâmplat și în decembrie 1989, în toată țara, „Deșteaptă-te, române !” contribuind la prăbușirea dictaturii ceaușiste. Instituirea ca imn național, din anul 1990, a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților.
Valoarea sa simbolică se păstrează și astăzi, fiind un permanent îndemn adresat cetățenilor României de-a menține starea de veghe necesară păstrării demnității naționale, spiritului de sacrificiu și solidarității civice. Împreună cu drapelul și stema, imnul este parte a valorilor, a idealurilor și identității poporului român, reprezintă trecutul, prezentul și viitorul acestei țări.
Fie ca bunul Dumnezeu să ne dea sănătate, putere și înțelepciune pentru ca, fiecare la locul nostru, prin acțiunile și viața noastră, să contribuim la dăinuirea peste veacuri a imnurilor pe care le cântăm, începând cu imnul României și terminând cu Simfonia a IX-a de Beethoven, imnul Europei Unite.
La mulți ani IMNULUI NAŢIONAL !